Din motive obiective am avut închis abonamentul orange închis pentru trei luni. Întoarsă în ţară si dorind să mă bucur de avantajele telefoniei mobile am descoperit că orice opţiune veche nu poate fi reactivată. Studiez opţiunile zoofriendly sau animalx (Pantera, Delfin şi Fluture), merg bucuroasă la dealer să „seal the deal”. Numai că acolo aflu că alegerea mea e cea mai complicată fiind nevoie de o cerere, de un sim nou. Cât de greu poate fi? Mi-au luat aproape două săptămâni să aflu. Schimbarea aceasta nu putea fi făcută decât în ultima zi de facturare (nu pot calcula cu virgule, cred), primesc un nou sim şi mi se spune să aştept. Le explic că voi fi în alt oraş (Cluj) şi mi se spune că merg la orice orange shop de acolo şi se va rezolva. Aceeaşi companie, acelaşi sistem, nu pot fi probleme. Prima greşeală.
Ziua mea de facturare este 1, care luna aceasta va fi o duminică. A doua greşeală.
Ies sâmbăta la vânat orange shopuri. Ajung la agenţia 21 decembrie, închideau peste o jumătate de oră şi nu mai era timp şi pentru mine. Explic care e treaba la un tip, se uită în sistem, îmi recomandă să merg în unul dintre malluri unde shopurile sunt deschise până târziu. Am crezut că iau un autobuz şi în sfârşit problemele mele se vor încheia. A treia greşeală.
După ce troleul 25 a cedat în mijlocul străzii, şoferul restabileşte rapid conexiunea la reţeaua electrică, aajung la Iulius mall. Stau şi acolo la coadă, dau de o dragălaşă, îi explic cum stă treaba. Ea caută în sistem, se uită puţintel pierdută la monitor, merge la colegul din spate, se sfătuiesc bine, se întoarce la monitor... priveşte în continuare. O întreb cum stăm. Ea îmi spune că e nevoie să depun o cerere cu patru zile înainte de ultima zi de facturare. Îi explic că am făcut asta deja, doar că eram la Buzău pe atunci. Tot atunci am primit şi noul sim care trebuia inserat în telefon, mai rămânea numai să dea drumul la ţeavă şi să aleg opţiuni. Ea insistă să-mi spună că ştie mai bine decât mine ce am făcut. Eu o întreb ce e de făcut pentru că mâine e ziua de graţie, dar şi duminică , iar ea îmi spune că nu se poate face nimic. Să mai aştept o lună. Aaa... poftim? Adică omul de la shopul de mai devreme îmi spune că e ok şi tu nu? Vin până aici degeaba? Unde e problema că la mine nu prea e, ea îmi dă replica „şi ce vrei să fac?” Răspuns: „Ceva!” Mi-a sărit ţandăra şi i-am mai explicat o dată că sunt un om la limita răbdării. Ce trebuie să fac să beneficiez de o prostie atât de simplă? Ridic tonul desigur, dar nu se sperie, nu se mobilizează. O întreb cât mai am din perioada contractuală că m-ar interesa rezilierea contractului şi prepayul. Îmi răspunde că mai am 11 luni. Haha Ce bine că putem să frecăm clienţii aiurea şi să nu pierdem contractele cu ei!
Mă întreabă expeditiv dacă mă mai poate ajuta cu ceva şi îi mulţumesc numai pentru incompetenţa de care a dat dovadă.
M-am săturat de persoanele ca ea şi în primul rând de atitudinea lor. După ce că nu se mai zâmbeşte, nu se mai salută, te buşesti de atitudinea „nu vreau să te ajut, pentru că n-am chef/e prea multă bătaie de cap”. Lor nu le pasă că pierd clienţi, că îi pun pe drumuri aiurea, că le strică ziua. Vreau să am în faţă oameni care se dau peste cap, care butonează, explică şi încearcă să găsească soluţii. Care să-şi ceară scuze pentru timpul, nervii şi banii mei pierduţi. Până la urmă ei pierd clienţi şi bani, dar nu le pasă. Lipseşte o gândire capitalistă, mercantilă. Atragem clienţi şi îi păstrăm? Degeaba fiecare colţ de stradă e împânzit de afişe Pantera, Delfin, Fluture dacă eu nu mă pot bucura de ele, dacă ofertele nu au oameni competenţi care să le susţină.
Sun la serviciul clienţi, răspunde cineva şi mă anunţă că se poate face şi luni schimbarea şi mă sfătuieşte să merg la shopul unde oamenii păreau cooperanţi, chiar dacă mai bine ar fi să merg acasă. Mulţumesc pentru sfat.
Ce am învăţat din această poveste? Nu subaprecia şansele unei lucru simplu să se transforme în ceva imposibil (fii paranoic!), ia-ţi mai mult timp pentru orice, nu face nimic în weekend!
