Şi realizez cât de tristă e ţara asta şi mentalităţile oamenilor. Băse (foarte sofisticată poreclă, niciun fel de asemănare cu vreo flatulenţă) câştigat iarăşi pentru că avem ţara pe care o merităm şi lideri pe măsură. România nu are nevoie de o republică semi-prezidenţială ci de o dictatură. Pentru că într-o dictatură gândeşte altcineva pentru tine, omul nu trebuie să ia decizii proprii ci doar să aprobe automat ce spune „tătucul”.
Să re-alegi o persoană în contextul economic şi politic actual este o sinucidere. Să alegi un preşedinte în plină criză economică care afirmă că el nici măcar nu-şi propune să rezolve respectiva criză, că nu se poate face nimic, aceasta va dispărea de la sine fără intervenţia guvernului. Preşedintele care a făcut un circ din alianţa cu liberalii de acum 5 ani, constant se certa inutil cu Tăriceanu iar acum, în campanie, îşi asumă succesul acelei guvernări.
Dacă acum 5 ani Băsescu părea promiţător, am observat încet cât de mult ne-am înşelat. Dar există destui români care o votează pe fiică-sa fotomodel europarlamentar şi au orgasm când primesc găleţi şi brichete portocalii.
Nu condamn oamenii săraci care s-au prostituat pentru o felie de pâine, le condamn prostia celor care nu înţeleg că găleata nu îi obligă să pună ştampila într-un loc sau altul. „Fericiţi cei săraci cu duhul...”
Nu găsesc niciun fel de toleranţă pentru tinerii care se cred educaţi care au votat portocaliu. Am putea învinovăţi o oarecare lipsă de interes, dar există patimă (Băse până la moarte), patimă care mă sperie. Fanatismul de orice fel mă sperie.
Geoană e acuzat de a fi de partea „criptocomuniştilor” (interesat termen, nu?). Şi aici se pierd din vedere multe lucruri şi se compară chestii aiurea. Preşedintele României, odată instalat este apolitic. Un partid social-democrat este by the way este un partid foarte obişnuit pentru o democraţie, fără a fi deloc socialistă. România vrea socialism oricum: vrea subvenţii, vrea stat puternic. Dar orice discuţie despre doctrine este stearpă. Imediat se aducea vorba de Iliescu care şi el a fost un preşedinte foarte votat. La Băse nu o menţiona nimeni pe pisi Udrea aka Nutzi. Care cred că e la fel de periculoasă că oricare dintre pesedeii „răi”. Oricare partid din ţara asta are dubioşi.
Dar să nu observi că Geoană are o anumită educaţie şi experienţă diplomatică, că a fost ambasador la Washington în perioada Bill Clinton (democrat, btw Obama este tot democrat şi refuză orice vizită în România), demostrează că da! ai „orbul găinilor” şi că-ţi lipseste o oarecare educaţie şi că nu vrei prea multe de la viaţă.
Din punct de vedere al politicii externe, axa Londra-Washington-Bucureşti a existat doar într-o dimineaţă când Băse stătea pe budă, iar atitudinea de păun în faţa Rusiei se resimte în preţul gazului (de data asta mă refer la gazul metan).
Nu credeam că va curge lapte şi miere, însă speram că vom scăpa de nebunia politică. Să facem un mic pronostic : PDL-ul nu are vreo majoritate, iar PSD şi PNL nu vor dori să negocieze. Vom avea alegeri anticipate care nu vor fi câştigate într-un procent destul de mare de un singur partid. Aşa că circul va continua, va dura ceva vreme până vom avea un guvern capabil să facă ceva. Şi desigur vom avea aceeaşi miniştrii precum Boc, Berceanu, Pisi etc.
Se spune că balanţa a fost întoarsă din diasporă... ăia votează? De ce? Dacă sunt rezidenţi prin alte părţi, au alte cetăţenii şi nu-s afectaţi de impozitul forfetar, vin doar de Paşte şi Crăciun, au legitimitatea de a alege preşedintele în ţara de care ei au fugit mâncând pământul? Să sperăm că acum, odată ce alesul va fi re-instalat, aceştia se vor întoarce în ţară.
A fost şansa noastră de a avea un preşedinte care vorbeşte fluent engleză şi franceză, în schimb am ales analfabetul. Pentru unii poate părea un criteriu neimportant, pentru alţii două limbi a însemnat supracalificare.
Eu promit că nu mă voi supune ţărănismului şi voi emigra cu prima ocazie. Şi nici nu voi mai privi toate emisiunile, cu toate gafele, nu mă voi mai supune torturii şi ruşinii de a-l auzi pe acel om cum cică ne reprezintă. Cum îi zboară şuviţa pe Downing St., cum se urcă pe scenă prin Norvegia şi cum plânge una două la mormântul soldatului necunoscut.
M-am săturat... Şi nu mai am răbdare pentru voi, pentru el. Pentru prostia generalizată.
Să trăiţi bine! Măcar voi...
Orice încercare de a comenta este inutilă, nu mă interesează ce aveţi de spus. Am scris aici pentru a nu fi nevoită să repet. Şi nu mă interesează pe cine insult, s-au insultat singuri punând ştampila.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu